Cum e românul? Necugetat, nesăbuit, mână largă! Dar, când vin Sărbătorile, se întrece pe sine. Începând cu curățenia. În casă, în curte, la birou, în viață. Înainte de Sărbători, mai ales înaintea celor de iarnă, se declanșează vria. Se face, frate, curat în case de zici că tot anul nu a mișcat nimeni un deget. Se perie pereți, se spală covoare, se cade în genunchi de oboseală. Dar gospodina româncă nu se lasă. Ce dacă în ziua de Crăciun nu mai poate duce nici furculița la gura? Casa e curată, miroase a nou și sub covor și în WC(-u). Că altfel nu vine Moș Crăciun și te mai și bârfesc musafirii tot anul că era, în ziua de Sfânt Crăciun, praf între elemenții de la caloriferul din baie.

Ce vreau să zic eu cu asta? Maica-mea e româncă sadea. Deci cade ruptă de oboseală, în Seara de Ajun, dar fericită că nu este nicio scamă nicăieri. O apucasem și eu pe calea fanatismului curățeniei, până când m-am confruntat cu situația descrisă mai sus: nu puteam să ridic mâna de la febra musculară. Nu spun că acum mă împiedic în gunoaie sau că, așa cum zic românii, ”cade casa pe mine”, dar m-am mai temperat. Am ales să folosesc în curățenie un principiu din medicină – ”mai bine să previi, decât să tratezi”. Așa că întrețin cât pot de mult și mă spetesc mai puțin. Și, dacă înainte de a primi mesajul, mai aveam o remușcare că nu e chiar totul așa cum se făcea la mama acasă, acum nu mai am.

Amintiti-vă ca un strat de praf protejează lemnul mobilelor… O casă se transformă în cămin când poți să scrii „Te iubesc” pe praful de pe mobilă. Fă curat, dacă e nevoie, dar nu ai mult timp… Cu atâtea plaje pentru înotat și munți de escaladat, râuri de navigat, muzică de ascultat, cărți de citit, prieteni de iubit și viață de trăit, fă curat dacă e nevoie, dar… Lumea de afară : cu soarele pe față, aerul în par, zăpadă care cade, o răpăială de ploaie… Ziua asta nu se întoarce…

Adaugă un comentariu